Bacalaureatul, camerele de supraveghere, frauda si nivelul invatamantului romanesc

Pentru unii muma pentru altii ciuma sau cat de just trateaza ministerul invatamantului absolventii clasei a XII-a.


Numai ce s-au terminat probele examenului de bacalaureat sesiunea iunie 2011 si parca ne temem sa tragem concluzii. Este si normal tinand cont de rezultatele obtinute pe plan national. Mai mult decat atat, apar cateva triste recorduri : liceele la care nu a promovat niciun candidat. Acum, ce sa spun, nici eu nu as fi prea dornic sa trag concluzii, insa imi pun cateva intrebari si imi asum responsabilitatea de a le spune public.

Judecand logic, rolul unei unitati de invatamant este acela de a-si pregati elevii pentru a promova un examen final. In cazul in care niciunul dintre elevi nu poate promova acel examen isi mai are rostul acea unitate de invatamant ? Se mai poate numi unitate de invatamant ? Acum, in plina criza economica, se poate oare pune in discutie daca se mai justifica existenta acelor unitati ? Aceasta ar fi prima intrebare, dar nu va grabiti sa dati raspunsuri…

Sunt insa si unitati de invatamant unde promovabilitatea a fost foarte buna. Ba chiar de exceptie luand in calcul ponderea mediilor mari. Acestea sunt elita, sunt varful de lance al invatamantului liceal romanesc. Dar merita oare  laudate ? Sau poate rezultatele obtinute sunt doar rodul unor conjucturi “fericite” in urma carora elevii au avut ocazia sa se inspire in timpul examenelor? Aceasta ar fi cea de-a doua intrebare. Ce este real si ce nu, in invatamantul romanesc ?

In cazul acesta cine ar fi nedreptatit ? In Romania ne-am obisnuit cu discriminarea intr-atata incat aproape ca nu o mai percepem. Mereu am avut exemple de situatii de genul “pentru unii muma pentru altii ciuma” pe care nimeni nu le-a incriminat. Ma tem ca intre liceul la care nu a promovat niciun elev si unele licee la care promovabilitatea a fost foarte buna nu sunt de fapt diferente chiar asa de mari, ci doar diferentele acelea de conjunctura. Si in sprijinul acestei idei aduc exemplul liceelor care in anii trecuti au avut promovabilitate buna iar anul acesta zero.  Credeti ca este posibil sa coboare stacheta asa de rapid ? Eu nu !

Si totusi, cei care au promovat acele examene sunt acum studenti la cele mai bune facultati, si nimanui nu i se pare acesta un lucru nejust. Vad aceasta situatie doar ei, cei discriminati. Nu de culoarea pielii, nici de culoarea politica, nici de etnie sau de religie ci de conjunctura. Plasarea camerelor de supraveghere in salile de examen a schimbat dramatic situatia, unii supraveghetori fiind intimidati de acestea. Altii, cunoscand foarte bine sistemul, au mai inchis probabil ochii si ma intreb cat de curand o sa vedem imagini incriminatoare si mai ales ce o sa facem cand acestea apar. Pentru ca existent acelor imagini incriminatoare ar demonstra ca nivelul invatamantului romanesc este de fapt mult mai jos decat arata rezultatele acestui concurs.

(Imaginea alaturata este prezentata doar ca exemplu neavand nici o legatura cu examenul de bacalaureat din acest an, si demonstreaza ca si la altii se poarta…)

Dar unde este de fapt problema si de ce apar astfel de situatii ? Cine o poate rezolva? De ce dureaza atat? Cei mai in masura sa dea reaspunsuri la aceste intrebari ar fi pana la urma ei, tinerii care numai ce au trecut prin aceasta experienta. Iar din discutiile cu ei iese la iveala un sistem bolnav. Un sistem care nu mai promoveaza valorile ci renumele. Un sistem care promoveaza nume si nu personalitati. Nu pot concepe cum altfel un elev poate avea media 10 la o materie din care nu stie o boaba? El spune ca s-a descurcat… Asta il invata societatea sa faca : sa se descurce. Asta il invata sistemul sa faca…

Bacalaureatul este de fapt CTC – ul sistemului de invatamant.

Ce ar putea face ministerul ? Sa isi asume raspunderea ! Sa dea jos tot ce a construit de mucava , sa ajunga acolo unde bazele sunt inca solide si sa reconstruiasca asa cum trebuie. Inca nu este prea tarziu, dar daca disimulam in continuare si nu ne asumam situatia va veni o zi cand va fi prea tarziu.

La aceste examene se vede diferenta dintre valoarea reala a invatamantului romanesc si valoarea declarata a acestuia. Valoarea declarata este data de nivelul subiectelor iar valoarea reala de rezultatele obtinute. Aceste subiecte au fost prea grele pentru valoarea reala a invatamantului romanesc. Nu o spun eu, ci rezultatele !

Va reamintesc tuturor despre acesti tineri, ca ei sunt speranta noastra pentru viitor. Ei sunt cei care, daca le vom ingadui, daca le vom da o sansa, vor indrepta ceea ce noi, din nestiinta probabil, am construit stramb. Iar ei ne transmit urmatorul mesaj :

Desteptati-va !

Inca nu este prea tarziu !

 

Lasa un comentariu

Adresa E-mail folosita nu va fi publicata.


*


Te rog copiaza acest cod 9FXoSl cu copy-paste in casuta de jos: