Standarde de rezolutie la televizoare

Printre marile inventii ale secolului XX (a se citi 20) se numara si televizorul. Inventat inca pe la inceputul secolului acesta a devenit comercial pe la inceputul anilor 30, cu standarde foare joase privite din perspectiva anilor actuali. Pe la jumatatea secolului XX dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial a aparut standardul numit astazi SDTV ( Standard-Definition TV ).

Standardul SDTV

Acesta s-a dezvoltat diferit datorita conditiilor geopolitice ale vremii si astfel contine trei sisteme folosite in trei zone diferite:

• PAL in Europa de vest (tarile capitaliste), foloseste 625 de linii pe 50 Hz redand 25 de cadre pe secunda (24 cinematografia)
• SECAM in Europa de est (tarile comuniste) si Franta, foloseste 625 de linii si frecventa de 50 Hz, redand 25 de cadre pe secunda
• NTSC folosit pe intregul continent America si Japonia, Coreea de Sud, foloseste 525 de linii si frecventa de 60 Hz si reda 30 de cadre pe secunda

Aceste standarde se pastreaza si astazi in televiziunea analogica si oricine are un televizor clasic, analog, cu tub catodic, va vedea imaginile conform acestui standard.

Odata cu evolutia tehnologiei in domeniul IT, transmiterea imaginilor in format analogic a devenit nerentabila, formatele digitale fiind mai usor de prelucrat, de inmagazinat si de transmis. In felul acesta au aparut transmisiile si televizoarele digitale si un nou standard de rezolutie in televiziune: standardul HDTV.

Standardul HDTV

Aparut prima oara ca denumire pentru orice depasea rezolutia VGA (640×480), termenul HD a devenit pana la urma standard, datorita nevoii de standardizare intr-o industrie foarte aciva si foarte interactiva. Va imaginati ce ar insemna ca fiecare telefiziune sa-si aiba propriul standard, cat de greu ar fi de preluat programele de la una la alta si cate modele de televizoare ar trebui sa existe pe piata pentru a acoperii toate standardele de rezolutie.

Astfel, standardul HDTV permite transmiterea imaginilor in mai multe formate de rezolutie:

• 1080p – cu o rezolutie efectiva de 1920×1080p
• 1080i – cu o rezolutie obtinute prin interpolare de 1920×1080
• 1080i – cu o rezolutie efectiva sau de interpolare de 1440×1080
• 720p cu o rezolutie efectiva de 1280×720p

Aceste standarde se regasesc la toate televizoarele aflate in momentul de fata pe piata si, este foarte important sa fie cunoscute atunci cand cumparam un televizor.

Datorita faptului ca standardul HDTV contine atat de multe formate, au mai aparut doua denumiri populare care se rafera la acest standard :

• Full DH – se refera la rezolutia 1080p
• HD – se refera la toate celelalte rezolutii.

O comparatie de rezolutie intre standardele SDTV si HDTV puteti vedea in urmatoare imagine:

Ce inseamna acel i pe care il gasim uneori specificat in standatdul HDTV? Inseamna interpolare. Prin interpolare rezolutia unei imagini este marita in mod artificial pentru a oferi o impresie vizuala mai placuta.

Deci, mare atentie, atunci cand cumparati un televizor, ce standard de rezolutie alegeti? Full HD 1080p, bineinteles!