Bantuind zilele trecute prin nemarginirea internetului am dat de un articol scris de un anume Andy Szekely, despre care nu auzisem nimic pana atunci, si care se intitula ” Cum scapi de frică in 2 timpi si 3 miscări „. Desi nu m-a impresoionat peste masura mi-a trezit totusi curiozitatea. Doar atata cat sa ma determine sa-i caut blogul personal si sa mai citesc vre-o cateva articole. Abia atunci mi-am dat seama cu cine am de-a face. Dar va las sa descoperiti singuri talentul si invatatura acestui domn prezentandu-va articolul pe care l-am gasit pe pagina principala a blogului domniei sale.
Dar inainte de asta, deoarece articolul se numeste ” Trei virtuti ” sa vedem ce spune DEX-ul despre acest cuvant parca ceva mai putin folosit in ultima vreme :
VIRTÚTE, virtuți, s. f. 1. Însușire morală pozitivă a omului; însușire de caracter care urmărește în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinație statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acțiuni frumoase. 2. (În loc. prep.) În virtutea… = pe baza, în puterea, ca urmare a… – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri după fr. vertu).
3 virtuți
Arthur Schnitzler, unul dintre poeții celebri ai Austriei, contemporan cu Sigmund Freud, spunea că singurele 3 virtuți care contează în viața unui om sunt:
1. Obiectivitatea
2. Responsabilitatea
3. Curajul
Cred că este adevărat !
Iată de ce:
Obiectivitatea îți dă puterea să înțelegi lumea într-un stil propriu și proaspăt. A privi lucrurile obiectiv înseamnă a le lua așa cum sunt, nu așa cum vrei să fie. Asta nu înseamnă să ignori ceea ce crezi, ci mai curând să realizezi că ceea ce crezi nu este neapărat adevărul însuși, ci un mod de a privi lumea.
Dacă partenerul tău de viață te-a părăsit, iar tu crezi în continuare contrariul, ești mai curând subiectiv decât obiectiv. Dacă toți cei din jur îți spun că ar trebui să scrii o carte sau să ții o prelegere pentru că ești expert în domeniul ˝y¨, iar tu te încăpățânezi să îți minimizezi cunoștințele ori valoarea, ești subiectiv, nu obiectiv.
Cu toții suntem subiectivi într-o anumită măsură, dar asta nu ar trebui să ne împiedice să căutăm obiectivitatea în tot ceea ce cunoaștem.
Responsabilitatea este, așa cum reiese și din compoziția cuvântului, abilitatea de a răspunde (a reacționa) la ceea ce ni se întâmplă. Oamenii responsabili sunt cei care își asumă consecințele acțiunilor lor.
Un antreprenor care face o investiție riscantă, are responsabilitatea totală a acesteia, pentru că dacă pierde nu mai are cu ce își plăti angajații și nici cu ce să își hrănească familia.
O femeie care devine ˝accidental˝ gravidă își asumă responsabilitatea vieții copilului pe care îl poartă. (același lucru e valabil și pentru bărbat, chiar dacă nu pare …)
Responsabilitatea este cea mai importantă marcă a maturității unui om. Copiii mici nu sunt responsabili că fac în pantaloni sau că înjură/reproduc ce au auzit de la oamenii mari, dar adulții sunt responsabili pentru educația lor.
Legat de asta, am fost recent la un seminar despre parentare (cum să devii un părinte priceput) și am reținut următoarea idee: Părinții confundă adesea responsabilitatea de a îi învăța pe copii autocontrolul cu puterea de a ii controla pe copii. Este mai ușor să îl controlezi pe micuț decât să îl înveți să își controleze singur deciziile.
Dar copiii au ceva ce majoritatea adulților pierd cu vârsta, iar acest ceva este a treia virtute:
Curajul nu este absența fricii, ci mai curând depășirea ei, cu un anumit scop. Copiii sunt în general curajoși dar nu au suficientă responsabilitate asumată pentru acțiunile lor. (Curaju fără responsabilitate este inconștiență).
La adulți e invers. Mulți dintre adulți ajung să aibă atât de multă responsabilitate (prost înțeleasă) încât justifică lipsa de curaj prin asumarea răspunderii. (Responsabilitatea fără curaj este îmbătrânire prematură)
Cum îți dai seama dacă ești în această categorie ?
Pune-ți următoarea întrebare: Cât de des fac lucruri sau mă bag în contexte noi fără o analiză prealabilă ?
Dacă răspunsul este ˝zero˝, probabil îți asumi responsabilitatea să…. rămâi în zona de confort…
în loc să ai curajul să riști…
Curajul e o expresie a vitalității .
Dacă acționezi rapid, fără să te gândești prea mult la consecințe, de cele mai multe ori trecerea obstacolului îți dă un sentiment de imensă bucurie.
Dacă însă eziți și analizezi la nesfârșit ˝riscuri și oportunități˝ vei constata aproape garantat următorul fenomen:
Riscurile devin mai mari, până când ajungi să simți un disconfort fizic.
Oportunitățile devin mai mici , până când ajung să dispară…
Și atunci…
Ce îți rămâne să faci ?
Pentru un adult, răspunsul se găsește în exprimarea celor 3 virtuți împreună:
Privește obiectiv realitatea (ce e posibil și ce îți dorești)
Asumă-ți responsabil o acțiune (înspre rezultau dorit)
Acționează cu curaj (până când rezultatul te mulțumește)
… iar dacă vrei să te simți viu și vesel ca un copil… din când în când urmează calea inversă:
Acționează cu curaj…
Asumă-ți rezultatul acțiunii tale…
…și… privește obiectiv cum s-a modificat realitatea ca urmare a acțiunii tale…
Vei constata în cele mai multe cazuri că ai învățat ceva nou și util, fără ca pământul să se oprească în loc…
Inspiratie !
Foarte tare frate …