NEW: Try our Phone Finder on
PhoneBatteryLife.com/phones/
Greu mi-a fost sa-mi adun gandurile dupa rusinoasa infrangere din fata Albaniei. N-am citit ce spune presa, n-am ascultat interviuri, n-am vrut sa aud niciun fel de scuze. Am inceput sa scriu acest articol imediat dupa terminarea meciului si n-am fost capabil sa-l duc la bun sfarsit. A trebuit sa las gandurile sa se aseze…
Acum, ca totul s-a incheiat, nu pot decat sa felicit baietii. Nu, nu e nicio ironie, pentru ca nu ii felicit pentru rezultat ci ii felicit pentru sacrificiul pe care l-au facut infruntand aceasta rusine in numele tarii lor, in numele Romaniei! Pentru ca ei sunt (nu spun au fost) Echipa Nationala a Romaniei!
Stiu ca va urma o campanie de reglari de conturi in interiorul federatiei dar, credeti-ma, vinovatii sunt greu de gasit daca acestia exista. Pentru ca vinovat e fiecare dintre noi, pentru mentalitatea pe care o acceptam, pentru somnul national in care ne-am afundat si pentru uitarea care ne-a cuprins.
Sa luam lucrurile la rece si sa analizam ce am vazut in teren. Nu conteaza ce credem ca suntem, nu conteaza ce cred altii ca suntem, conteaza ce suntem cu adevarat!
Si am vazut o echipa fara niciun fel de identitate! O echipa cere nu stia de unde vine si unde se duce, o echipa care nu reprezenta pe nimeni. Daca acel meci ar fi durat inca 10 ani, poate goluri am mai fi primit, dar sa inscriem nu aveam nici cea mai mica sansa! In asta consta rusinea, nu in faptul ca am fost infranti!
Mare popor, mare natiune, mare echipa am fost! Am ramas doar o umbra a stramosilor nostri, prinsi undeva intre comunism si un capitalism haotic, un capitalism in care toata lumea lupta impotriva unui sistem bolnav si corupt, chiar si sistemul insusi. Generatii intregi de politicieni, de la presedinti si premieri pana la micii functionari toti, pe rand, au fost infranti de sistem. Iar cand acestia au reprezentat sistemul, culmea, tot sistemul i-a infrant! Al dracului sistemul asta, ne-a facut praf si fotbalul!
Am aparut la acest campionat increzatori, impaunati chiar, crezand despre noi ca avem o echipa ce are sanse reale de a se clasa a doua in grupa. Ce eram de fapt? Ce echipa am avut?
Practic n-am avut o echipa nationala. Pentru ca echipa de pe teren n-a demonstrat nici macar o secunda ca reprezinta o natiune. O natiune mandra, convinsa de valorile ei, o natiune cu o istorie glorioasa si cu un viitor cert. Mai suntem oare, noi, acea natiune?
Vinovatii!
Vor aparea in curand unii cu pietre in mana, cautand sa razbune aceasta infrangere rusinoasa. Dar uita ca si ei sunt de vina! Si bineinteles, printre ei, daca nu chiar in fruntea lor, vor fi si profitorii. Pentru ca asa e la noi…
Dar care ar putea fi, in opinia lor, vinovatii?
Selectionerul
Desi se pune ca toti romanii se pricep la fotbal, iata ca mai exista si exceptii. Nu, Nu ma refer la antrenorul Anghel Iordanescu ci ma refer la mine. Adica, vreau sa subliniez ca nu vorbesc din perspectiva unui cunoscator ci din perspectiva romanului obisnuit, tulburat de rusinea la care tara lui a fost supusa.
Poate fi considerat Anghel Iordanescu vinovat pentru evolutia echipei nationale la acest campionat european?
El e antrenorul:
- el a stabilit lotul,
- el a stabilit strategia de joc,
- el a facut echipa,
- poate mai spuneti si voi, ca nu stiu toate atributiile unui antrenor…
Exista deci suficiente motive ca toate oalele sparte sa se sparga in capul antrenorului. Dar putea el sa trezeasca spiritul national in mintea si sufletul fiecarui jucator? Ati vazut albanezii? Erau capabili sa ne manance! De-aia ne-au facut de ras…
Nu Putea! Si n-ar fi atunci pacat ca toate oalele sa se sparga in capul unui om nevinovat, om cu rezultate confirmate in cariera sa de antrenor? Nu este suficient cat a patimit? Nu ii este de ajuns rusinea? Il mai ponegrim si noi?
In plus, daca Anghel Iordanescu nu (mai) intruneste calitatile necesare pentru a fi selectionerul echipei nationale, nu este vina lui pentru esec ci a celor care i-au incredintat aceasta sarcina. La drept vorbind, un conducator care da unui subaltern o sarcina care acesta nu o poate indeplini, nu este un conducator bun!
Jucatorii
Inca mai cred ca jucatorii de fotbal practica acest sport din pasiune si ca este mandria oricarui jucator sa participe la un turneu final.
Dupa ce am vazut jocul echipei nationale mi-am dat seama ca foarte multi vor fi inselati si vor crede ca jucatorii nu au avut vointa de a castiga, ca nu si-au dorit victoria. Nu cred ca este asa… Eu cred ca jucatorii aveau toate motivele sa-si doreasca victoria. Toate laudele ale lor ar fi fost, toata gloria! Dar n-au putut! Pentru ca au luptat doar pentru ei. Au uitat ca alaturi de ei bat milioane de inimi. Au uitat ca ei sunt Echipa Nationala. De ce? Pentru ca intreaga lor natiune si-a pierdut identitatea, nu doar ei!
Rezultatul? Mi-au parut mai degraba speriati… Le era parca teama sa nu se faca de ras la fiecare minge pe care o primeau. Sunt sigur ca fiecare luat in parte este un jucator valoros. Chiar mi-a placut jocul lui Alibec, dar intr-un joc atat de lipsit de consistenta mingea a ajuns la el doar de cateva ori. Si apoi… pacat de accidentare!
Eu ma intreb unde sunt vremurile cand fotbalul se juca parca pentru frumusetea jocului nu pentru rezultate. Ati observat ca in campionatul intern se joaca numai si numai la rezultat? Nu mai conteaza cum il obtii. Mai o valiza, mai un arbitru, mai un joc bun, si e castigat campionatul. Cum? nimanui nu-i pasa, conteaza doar rezultatul!
Si rezultatul conteaza atat de mult incat toala lumea e preocupata de rezultat si nu de joc. Nu conteaza cum joci, daca ai rezultate! Na, ca nu merge la toti! Multumim Albania, poate ne treziti!
Federatia
Or sa inceapa reglarile de conturi. Or sa se caute vinovati si, bineinteles, acarul Paun este cel care va plati. Nu stiu cine va fi acela dar sunt gata sa pun pariu ca vina lui nu va fi nici macar una morala.
Poate o federatie de fotbal sa trezeasca o natiune? Nu poate! Da, fratilor, asta e adevarul: dormim pe acordurile imnului national. Ah, si ce somn dulce: Desteapta-te romane din somnul cel de moarte…
Pana nu adorm din nou, vreau sa multumesc si ROMANILOR care au fost in tribune. Va multumesc, fratilor, si va fericesc pentru inimile care bat in piepturile voastre! Hai Romania! Desteapta-te!
Necorectat, fara diacritice, scuzati eventualele greseli.
